De: Dr. Ionut Leahu | Etichete: dentitie permanenta, hiperdontie, medic specialist, simptome, tratament chirurgical, tratament ortodontic | Comentarii: 0 | 27 octombrie 2021

Vizualizat de 1.217 utilizator/i

Dinții supranumerari reprezintă o anomalie dento-maxilară, adică un număr mai mare de dinți, față de numărul normal. De asemenea, aceștia mai sunt cunoscuți și sub termenii de: hiperdonție, dinți suplimentari, pleiodonție sau meziodens. Pot determina schimbări la nivelul feței, ale funcției masticatorii, dar și modificări parodontale. Diagnosticul dinților supranumerari se poate stabili doar clinic, de către un medic stomatolog, cu ajutorul unei radiografii dentare. Această anomalie de la nivelul maxilarului nu afectează țesuturile dure sau moi, adică oasele sau gingiile. Tratamentul realizându-se fie chirurgical, prin extracții dentare, fie printr-un tratament ortodontic. Astfel încât, aspectul estetic și funcțional al danturii să se refacă cât mai corect.

Așadar, în urma discuției cu doamna Dr. Anca Temelcea, Șef de Lucrări, Medic Primar Ortodonție și Ortopedie Dento-facială; Doctor în Științe Medicale, în cadrul Clinicilor Dentare Dr. Leahu, v-am pregătit un articol destinat complet despre tot ceea ce înseamnă hiperdonția, dar și ce tratamente există pentru această anomalie dentară.

Când apar dinții supranumerari

Dinții supranumerari sunt situați pe mijlocul maxilarului sau în imediată apropiere a liniei de mijloc. Aceștia apar atât în dentiția temporară, cât și în cea permanentă, cu precădere în cea de-a doua, în proporție de 90.81%. De asemenea, dinții suplimentari apar frecvent atât în zona incisivilor superiori (dinții din față de pe arcada de sus a maxilarului) cât și a premolarilor, molarilor sau chiar și a măselelor de minte.

Cauzele apariției hiperdonției

Hiperdonția poate să apară ca urmare a mai multor factori și se pot manifesta diferit de la o persoană la alta. În următoarele rânduri, Șef de Lucrări Dr. Anca Temelcea, Medic Primar Ortodonție și Ortopedie Dento-facială; Doctor în Științe Medicale, ne explică câteva teorii care duc la apariția dinților supranumerari.

• Teoria atavică

În această teorie se susține reîntoarcerea la formule dentare anterioare, luând în considerare dinții prioritari: 3 incisivi, 1 canin, 4 premolari și 3 molari pe o hemiarcadă. Dintele supranumerar este considerat în acest caz un fenomen atavic.

• Teoria celei de-a treia dentiții

Conform acestei teorii, dinții supranumerari ar fi rezultatul unei a treia perioadă de producție a formării dentare. În acest sens, argumentele sunt reprezentate, în prima fază, de apariția acestora într-o poziție orală față de arcada dentară normală și mai apoi de mineralizarea întârziată, uneori necorespunzătoare față de seria normală.

De asemenea, există și contraargumente acestei teorii, cum ar fi: dinți supranumerari poziționați vestibular, adică spre obraji, sau pe mijlocul arcadei maxilare. Astfel formând un grad de calcifiere similar celor din seria normală, dinți supranumerari ce însoțesc dentiția temporară.

• Teoria mugurilor adamantini multipli

Apariția unui număr mai mare de dinți se poate datora faptului că formarea dentară generează, în mod fiziologic, o multitudine de muguri, din care majoritatea se atrofiază. Acești muguri pot fi de două feluri, și anume: postdentiție permanentă și dinți prelacteali, cu care se nasc unii copii (în general, aceștia cad în primele săptămâni de viață).

Teoria inducției lui Cadenat – atrofia și dispariția mugurilor multipli. Această teorie realizându-se printr-o vascularizație redusă, la nivelul lor. Prezența unui vas arterial care în mod normal regresează și dispare, poate reprezenta un factor de inducție ce asigură apariția elementelor dentare.

• Teoria hiperactivității lamei dentare

Lama dentară formează în perioada embrionară, ca accident, un ,,bobob epitelial” supranumerar, adică o fază de formare a mugurelui dentar. În mod fiziologic, lama generează mai mulți muguri, o parte dintre aceștia putându-și realiza dezvoltarea în condiții rămase necunoscute, încă.

Prin urmare, mai există și alte teorii: teoria diviziunii mugurelui dentar, teoria evaginarii epiteliului adamantin, teoria proliferarii anormale și întârziate a unor resturi epiteliale paradentare și teoria ereditării. Toate acestea reprezintă cauze ale hiperdonției.

Simptomele dinților supranumerari

Odată cu apariția dinților supranumerari, apar și următoarele simptome:

– absența închiderii unei mușcături corecte după erupția dinților din față;

– dinti plasați în poziții anormale;

– deformare la nivelul țesuturilor moi;

– existența unuia sau a mai multor dinți temporari după vârsta obișnuită de schimbare cu dinții definitivi. Aceștia fiind un obstacol în calea erupției dinților permanenți.

Diagnosticul în anomalia dinților supranumerari

Pentru a stabili cât mai corect un diagnostic în anomalia dinților supranumerari, este necesar un examen clinic foarte atent al arcadelor dentare, realizat de către un medic specialist în chirurgie sau ortodonție. De asemenea, medicul va realiza și radiografii dentare, pentru a observa poziționarea acestor dinți, aspectul fizic al acestora, cât și pentru a recomanda tratamentul potrivit. Cu ajutorul unei radiografii dentare panoramice, specialistul verifică cât mai exact numărul de elemente dentare, care sunt în plus. În cazul în care anumiți dinți nu se văd foarte bine pe radiografia panoramică, medicul poate recomanda, pe lângă aceasta, o radiografie retroalveolară sau o radiografie ocluzală. În cazul radiografiei retroalveolare se vor vizualiza în detaliu dinții supranumerari, iar în cazul radiografiei ocluzale, se vor vedea exact poziția dinților incluși, în raport cu linia arcadei, din punct de vedere vestibular sau oral.

Tratamentul dinților supranumerari

În urma controlului realizat de către medicul specialist, acesta îți va recomanda un plan de tratament personalizat, care să te ajute să îți rezolvi problema dinților supranumerari și să te bucuri de un zâmbet sănătos și frumos. Prin urmare, dacă un dinte supranumerar a erupt și s-a încadrat armonios în curbura arcadei dentare, medicul va face în așa fel încât să îl păstreze, cu ajutorul unui aparat dentar. Dacă dinții supranumerari erup în afara arcului dentar și determină următoarele tulburări, cum ar fi: înghesuirile dentare, deplasarea și rotația dinților centrali (incisivii sau caninii) cu apariția strungăreței, blocaje ale deschiderii cavității bucale, resorbții radiculare, tulburări fizionomice, atunci medicul va recomanda întotdeauna extracția acestora. Excepții ale extracției dinților supranumerari sunt: dinte vecin din seria normală, dacă este compromis și nu poate fi păstrat pe arcadă sau dinți supranumerari incluși, care sunt poziționați favorabil cu scopul folosirii ulterioare, în locul unui dinte din seria normală.

Frecvența dinților supranumerari

Așa cum am văzut, dinții supranumerari pot să apară atât în dentiția temporară, cât și în cea permanentă. Frecvența acestora fiind în zona dinților din față (de pe arcada superioară), în jurul premolarilor, molarilor sau chiar și a măselelor de minte. În funcție de cauzele apariției, hiperdonția poate avea o frecvență absolută sau o frecvență relativă.

Frecvența absolută

Dinții supranumerari au o frecvență mult mai mică în raport cu alte anomalii dento-maxilare, cum ar fi anodonția. Hiperdonția afectează cu 90.81% dentiția permanentă, iar dentiția temporară cu 9.18%.

Frecvența relativă

De cele mai multe ori, dinții supranumerari apar la persoanele de sex masculin, la nivelul maxilarului superior, în cazul dentiției permanente. Totodată, frecvența este mai mare la populațiile de culoare.

În cadrul Clinicilor Dentare Dr. Leahu poți beneficia pe lângă consultul de specialitate și de o radiografie dentară panoramică, ce sunt realizate de către un medic stomatolog profesionist. Cu ajutorul radiografiei dentare, acesta va depista dinții supranumerari și îți va recomanda tratamentul potrivit. În cazul în care medicul stomatolog consideră necesar, îți va recomanda să realizezi și alte investigații și îți va explica care sunt pașii pe care trebuie să îi urmezi în continuare.